Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 281/1989 Revista - Dreptul nr. 3/1990
În cazul când victima infracţiunii de omor, însoţită de un complice, a furat un bun ce constituie avut public, iar la încercarea paznicilor de a relua bunul sustras îi atacă cu pietre şi încearcă să-i lovească cu toporul, sunt întrunite condiţiile atacului prevăzute în art. 44 alin. 2 C. pen.
Uciderea, tot cu lovitură de topor, din care o parte au fost aplicate după doborârea victimei la pământ, în momentul când încerca să se ridice pentru a continua agresiunea, deci când forţele ei erau diminuate de loviturile ce i-au fost anterior aplicate, iar în apropiere se afla complicele său, constituie o depăşire a limitelor unei apărării proporţionale cu gravitatea pericolului din această ultimă fază a atacului, iar fapta cade sub incidenţa art. 44 alin. 2 C. pen.
Email to a friend
Print version
Plain text
Adauga comentariul tau