Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr. 1096/1989. Revista „Dreptul” nr. 4/1990, p. 76

Prevederile art. 44 alin. 3 C. pen. sunt aplicabile în situaţia în care autorul depăşeşte limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul din cauza tulburării sau a temerii, iar cele ale art. 73 lit. a din acelaşi cod când autorul depăşeşte limitele respective fără a se afla într-o stare de tulburare sau temere. Prin urmare, în ambele situaţii trebuie să fie îndeplinite condiţiile legitimei apărării; în prima situaţie există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, iar în cea de-a doua o circumstanţă atenuantă legală.

Potrivit art. 44 alin. 2 C. pen. este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. În speţă, lipsind una din condiţiile legitimei apărări, şi anume acelea ca atacul victimelor să fi pus în pericol grav persoana inculpatului, prevederile art. 44 alin. 3 C. pen., sau ale art. 73 lit. a din acelaşi cod nu sunt aplicabile.