Legitima aparare. T.S. - Sectia penala, Decizia nr. 354/1981

În sensul art. 44 C. pen., prin „atac imediat” se înţelege un atac iminent, adică pe punctul de a se dezlănţui sau un atac în curs de desfăşurare. La rândul său, pericolul pe care îl produce atacul trebuie să fie pe punctul de a se ivi (iminent) sau de a se fi ivit (actual).

Iminenţa sau actualitatea atacului implică o durată de timp aproape imperceptibilă între atac şi apariţia pericolului grav care ameninţă persoana sau interesele ei, încât acţiunea în apărare se impune. Când intervalul de timp între începerea atacului şi ivirea pericolului este mai îndelungat, atributul „imediat”, cerut de lege, nu există şi în acest caz, sunt alte posibilităţi de înlăturare a pericolului. Într-o asemenea situaţie, pericolul nu mai constituie o realitate prezentă, ci se poate vorbi numai de eventualitatea survenirii pericolului, deci de o ameninţare cu producerea unui pericol.

În speţă, la auzul ameninţărilor cu bătaia proferate de inculpat, victima a scos un cuţit şi s-a îndreptat spre o poartă aflată în gardul care desparte cele două proprietăţi; în acel moment - când cei doi se găseau la o oarecare distanţă fiind despărţiţi de gard - inculpatul a luat un par şi deplasându-se cu rapiditate a intrat în curtea unde se găsea victima, pe care a lovit-o cu parul în cap, cauzându-i moartea. Din această stare de fapt rezultă că atacul victimei nu devenise iminent şi cu atât mai puţin actual, că între acest atac şi apariţia pericolului pe care el l-ar fi putut crea exista un interval de timp înăuntrul căruia victima putea oricând să renunţe la folosirea cuţitului. În consecinţă, atacul nefiind imediat, una din condiţiile cerute de art. 44 C. pen. pentru existenţa legitimei apărări nu este realizată.

Sursa: Revista Română de Drept nr. 12/1981, pag. 107.