Legitima aparare. T.S. - Decizia nr. 2791/1983, Sectia penala

Legitima apărare, după cum rezultă din însăşi denumirea instituţiei, implică ideea de reacţie necesară contra unui atac material direct, imediat şi injust, reacţie care, în înţelesul legii penale, trebuie să se afle într-un raport de proporţionalitate aproximativă cu pericolul creat făptuitorului de agresiunea atacatorului.

Legitima aparare. Decizia nr. 2791/1983 a secţiei penale a Tribunalului Suprem. Sursa: R.R.D. (Revista Română de Drept) nr. 8/1984, p. 78.

Legitima apărare, după cum rezultă din însăşi denumirea instituţiei, implică ideea de reacţie necesară contra unui atac material direct, imediat şi injust, reacţie care, în înţelesul legii penale, trebuie să se afle într-un raport de proporţionalitate aproximativă cu pericolul creat făptuitorului de agresiunea atacatorului.

În speţă, inculpatul, invalid, având amputate ambele picioare, după un schimb de cuvinte cu fratele său, a fost atacat de acesta cu un baros, însă el, împingându-l, a reuşit să-l dezechilibreze, făcându-l să scape barosul din mână; agresorul însă nu s-a liniştit, ci a sărit asupra fratelui său, aflat în pat, începând să-l lovească cu pumnii şi încercând să-l strângă de gât; în această situaţie, inculpatul l-a lovit cu un cuţit pe care tocmai îl folosea la curăţirea unor cartofi, cauzându-i moartea. Faţă de împrejurările comiterii faptei, inculpatul a acţionat în legitimă apărare.