Conventia cu privire la interzicerea perfectionarii, productiei si stocarii armelor bacteriologice (biologice)

Mai multe evenimente anterioare, pe care nu le vom mai amintit in cadrul acestui articol, au dus la încheierea, la 10 aprilie 1972, a Convenţiei cu privire la interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor bacteriologice (biologice)[1], Convenţie făcută în trei exemplare – la Londra, Moscova şi Washington, şi având o durată nelimitată.

Astfel, statele părţi s-au arătat hotărâte să acţioneze în scopul realizării unui progres efectiv pe calea dezarmării generale şi complete, prin  interzicerea şi eliminarea tuturor tipurilor de arme de distrugere în masă, fiind convinse că interzicerea perfecţionării, producţiei şi stocării armelor chimice şi bacteriologice (biologice) şi distrugerea lor prin măsuri eficace vor contribui la realizarea dezarmării generale şi complete, sub un control internaţional strict şi eficace.

Cu prilejul încheierii acestei Convenţii, statele părţi au recunoscut din nou marea însemnătate a Protocolului cu privire la interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice sau similare şi a metodelor bacteriologice de luptă, semnat la Geneva la 17 iunie 1925, şi, de asemenea, rolul pe care protocolul menţionat l-a jucat şi continuă să-l joace la diminuarea ororilor războiului. Totodată, statele părţi şi-au reafirmat adeziunea lor faţă de scopurile şi principiile acestui protocol chemând toate statele la respectarea strictă a acestora, şi amintind, în acelaşi timp, că Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a condamnat în repetate rânduri toate acţiunile care contravin principiilor şi scopurilor Protocolului de la Geneva din 17 iunie 1925.

De asemenea, prin Convenţia din 1972, statele părţi au dorit să contribuie la întărirea încrederii între popoare şi la însănătoşirea generală a atmosferei internaţionale, dorind, totodată, să contribuie şi la realizarea scopurilor şi principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.

--------------------------------------------------------------------------------

[1] Ratificată de România prin Decretul Consiliului de stat nr. 253/1979, publicat în B. Of. Nr. 57 din 7 iulie 1979.