Romania Juridica
Penalitati pentru intarzierea facturilor
Achitarea cu întârziere a facturilor, o ameninţare la adresa redresării economiei europene.
Să presupunem că aveţi propria dumneavoastră afacere şi tocmai aţi terminat o comandă. În mod normal, acum urmează să vi se achite factura. Însă, în realitate, s-ar putea să nu fiţi plătit decât după câteva luni.
În prezent, se constată o creştere a numărului cazurilor de plăţi întârziate , atât la nivel mondial, cât şi la nivel european. Este o problemă majoră pentru economia europeană. Această practică este responsabilă pentru unul din patru cazuri de faliment şi pentru pierderea a peste 450 000 de locuri de muncă în fiecare an. Întreprinderile mici sunt cele mai vulnerabile, deoarece depind de încasări punctuale pentru a-şi menţine fluxul de numerar. Şi să nu uităm că acum băncile acordă mult mai greu împrumuturi.
Probabil că nimeni nu cunoaşte mai bine această problemă decât beneficiarii de contracte de achiziţii publice. Când vine vorba de plata la timp a facturilor, autorităţile publice sunt deseori cele care respectă cel mai puţin termenul.
În reacţie la numărul în creştere al plângerilor, Comisia propune o directivă care prevede penalizări mai severe pentru întârzierea plăţilor.
Conform acestei propuneri, autorităţile publice şi organismele care sunt finanţate de la bugetul de stat vor fi nevoite să plătească o amendă de 5% pentru facturile neplătite în termen de 30 de zile. De asemenea, acestea vor trebui să plătească o dobândă pentru suma datorată şi să compenseze întreprinderile pentru toate costurile de recuperare angajate cauzate de această întârziere.
Aceleaşi reguli ar urma să se aplice şi clienţilor privaţi care nu-şi achită facturile la timp, cu excepţia amenzii pentru plata întârziată.
Taxele de timbru 2010
Lucrarea de faţă, intitulată sugestiv „TAXELE DE TIMBRU & TIMBRUL JUDICIAR” (ediţie actualizată 2010) cuprinde:
· modificările aduse Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prin Legea nr. 276/2009 privind aprobarea OUG nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (M. Of. nr. 482 din 13 iulie 2009), prin care au fost majorate taxele de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, şi prin Legea nr. 277/2009 privind aprobarea OUG nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (M. Of. nr. 486 din 14 iulie 2009)
· modificările aduse OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar prin OUG nr. 77/2008 pentru completarea art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (M. Of. nr. 465/23 iunie 2008) şi prin Legea nr. 71/2009 privind aprobarea OUG nr. 77/2008 (M. Of. 231 din 8 aprilie 2009);
· modificările aduse Legii nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru (M. Of. 321 din 6 iulie 1999) prin OUG nr. 70/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind taxe şi tarife cu caracter nefiscal (M. Of. nr. 444 din 29 iunie 2009);
· H.G. nr. 956/2009 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010 (M. Of. nr. 633 din 24 septembrie 2009) – Extras: Nivelul taxelor extrajudiciare de timbru pentru anul fiscal 2010.
Legislatia Profesiei de Avocat
Cartea poate fi cumparata de la Libraria OnLine
Lucrarea de faţă reuneşte principalele acte normative în domeniul profesiei de Avocat: Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (cu cele mai noi modificări aduse prin OUG nr. 159/2008 (publicată în M. Of. nr. 792 din 26 noiembrie 2008]; Statutul profesiei de avocat (astfel cum a fost modificat şi completat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 449 din 21 februarie 2009 şi Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 519 din 21 februarie 2009); Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană precum şi O.U.G. nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.
Codul de procedura civila
Cartea poate fi cumparata de la Libraria OnLine
Prezenta lucrare cuprinde textul Codului de procedură civilă în vigoare, incluzând toate modificările aduse până în noiembrie 2009, respectiv:
- O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 327 din 25 aprilie 2008;
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 737/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 562 din 25 iulie 2008;
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 303/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 10 aprilie 2009;
Codul civil roman
Cartea poate fi cumparata de la Libraria OnLine
Lucrarea de faţă este structurată pe parcursul a două părţi:
Prima parte cuprinde textul Codului civil român în vigoare, cu modificările apărute până în octombrie 2009. Codul este însoţit de un index alfabetic detaliat, având drept scop a facilita cititorilor mai puţin obişnuiţi cu structura lui, accesul rapid la normele legale în vigoare.
Cea de-a doua parte cuprinde Noul Cod Civil, adoptat de Parlament prin Legea nr. 287/2009 la 26 iunie, în urma angajării răspunderii de către Guvern.
Noul Cod civil cuprinde 2664 de articole care au denumire marginală şi este structurat sub forma a şapte cărţi şi a unui titlu preliminar, astfel:
- Titlul preliminar – cuprinde dispoziţii de principiu referitoare la legea civilă în general, aplicarea şi efectele legii civile, precum şi reguli de interpretare a acesteia.
- Cartea I – „Despre persoane" – are ca obiect de reglementare materia persoanei fizice şi juridice şi reintroduce în Codul civil dispoziţiile principalelor legi speciale în această materie.
Achiesarea
Principiul disponibilităţii[1], ca principiu general al procedurii civile, prinde contur şi prin intermediul achiesării, definită ca fiind un act de dispoziţie al pârâtului prin intermediul căruia acesta recunoaşte pretenţiile solicitate în acţiunea formulată de către reclamant. Fiind un act de dispoziţie, pentru a face recunoaşterea dreptului pretins de reclamant, pârâtul trebuie să dispună de capacitate de exerciţiu deplină. În situaţiile în care pârâtul este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau o persoană fără capacitate de exerciţiu, acesta trebuie să îndeplinească prevederile legale referitoare la aceste situaţii particulare.
